Octavian Brătilă (Bulinel)

Octavian Brătilă - "Bulinel" (poreclă derivată de la nodul Bulin) s-a născut la Câmpina, în 8 decembrie 1936. A început să se cațere pe la 12 ani, să urce văi abrupte din Bucegi cu tatăl său, cu amici sau chiar singur. În toamna lui '57 era talentat alpinist al Clubului Dinamo, când a făcut "crima" de a oferi alimente din rucsacul său unor "bandiți" căutați de securitate în munți. Faptul că e romano-catolic se datorează mamei sale (bunicii dinspre mama au venit din Polonia). Faptul că e mai creștin, mai credincios decât mulți dintre noi, se datorează probabil și anilor trăiți în temnițele comuniste.

Se spunea că e un foarte talentat cățărător, că el "rezolvase" tavanul din Fisura Mult Dorită, că bavareza lui de sub tavan e mai frumoasă decât varianta lui Geacă (Gh. Enache). De fapt ambele frumoase. Bunicul său, polonez, și-a vândut proprietățile din Polonia și a emigrat în 1922 în România. A cumpărat cinci sonde de petrol la Buștenari, lânga Telega, dar a dat faliment în scurt timp. Mi-am amintit că după precedenta "cură balneară" m-a întrebat : "Știi care a fost primul drum care l-am făcut după ce am ieșit de acolo?" și tot el a răspuns: " La refugiu Coștila și de acolo ață-n Balcoane" (traseu de 5A mult îndrăgit, din Peretele Coștilei).

Se spunea că e un tip singuratic, că nu vrea - și de fapt cu "dosarul" său nu prea putea! - să se încadreze într-un club sau asociație sportivă. Se spunea că se plimba prin Cheile Turzii sau Bușteni cu o coardă pe umăr și corupea câte un adolescent să-i devină camarad de escaladă. După ce-l iniția 10-15 minute pe stânci de lângă potecă, pornea la treabă serioasă, la baza unui traseu nu prea ușor și spunându-i "Urmărește-mă și apoi, când voi zmuci de coardă fă ca mine" pornea spre prima regrupare, cum mi-a confirmat chiar el.

Tot la Coștila își avea reședința în vara anului '78. A urcat - oare pentru a câta oară - Fisura Albastră. "Eram în acea tragică zi de 30 iulie în Tavanele lui Floricioiu - mi-a relatat el cu prima ocazie - când Mircea și Bebe (Mircea Daia și Bebe Iordache) din traseul vecin - Diedrul Pupezei - au pornit legați în corzi- în acel ultim nedorit zbor, nu în sus de data asta, ci în jos spre Circurile Văii Albe. Mi se parea că e un vis urât, că zborul nu se mai termina. Părea un film dat cu încetinitorul...".

        În 1978 întâmplarea face ca la refugiu să vină o echipă de polonezi, printre care și Leszek Opyrchał, cu care avea să țină o relație de prietenie peste ani, îngreunată de represiunile comuniste, acesta având interdicție de a mai vorbi cu polonezi.

        La vârsta de 50 de ani, când alții renunță sau au renunțat de mult la cățărare, Bulinel începea "atacul" asupra Peretelui Uriaș din Cheile Turzii, perete ocolit, încercat, abandonat de predecesori și să-l "rezolve" prin mai multe trasee de mare frumusețe și dificultate. Din motivele arătate mai sus nu m-am mirat că le-a dat nume poloneze și creștine: Solidaritatea, Madona Neagră (din Czestochowa), Calvaria, Ave Maria. Era într-o vreme când el care le-a pitonat și Mihai Vasile, care le-a trecut numele în cartea "Turism și alpinism în Cheile Turzii" (1985), ar fi putut avea "mici neplăceri" din cauza asta. Tavi mi-a explicat că nici el, nici Silvius Iorga, Claudiu Smarandache, Györfi Béla, Dan Pavaloiu și alți coechipieri n-au avut accidente în acel perete și ca "naşii" traseelor n-au avut necazuri cu "tovarășii", pentru că el a scris Papei de la Roma să-i binecuvânteze această "zonă alpină creștină".

După căderea comunismului, a vizitat Polonia în repetate rânduri, luându-i două interviuri lui Lech Wałęsa. A fost medaliat cu crucea de aur de merit pentru activitățile sale de susținere a Poloniei.

Vârsta și mai ales anii din închisori își făceau tot mai mult simţită prezența. Ne mai putându-se cățăra, a acceptat să fie taxator la intrarea în Cheile Turzii. Nu atât pentru a-și completa pensia, cât mai ales ca să fie mereu lângă stâncile îndrăgite, să-i vadă și să discute cu tinerii cățărători. Să-i certe pe cei care fac doar manșe lângă potecă, să-i felicite și să-i întrebe "cum a fost" pe cei care urcau trasee clasice până sus. Să-i roage să mai urce și Peretele Uriaș, să nu-i lase traseele lui sa moară.

A decedat cu o zi înainte de a primi cetățenie poloneză.

Puteți citi întregul articol aici.
De asemenea un articol interesant despre premiera Fisurii Mult Dorite găsiți aici.